Scriu pentru cei care simt că nu fac parte din nimic.
Pentru cei care, deși sunt în mijlocul unei camere pline de oameni, simt că nu aparțin acelui loc. Pentru cei care poartă mereu în inimă un fel de „acasă” pe care nu l-au găsit încă.
Scriu pentru oamenii care se întreabă de ce sunt altfel, de ce văd și simt lucrurile atât de profund încât uneori doare. Pentru cei care nu s-au putut adapta complet la zgomot, la regulile nescrise, la alergarea fără sens.
Scriu pentru cei care au iubit și nu au fost aleși, pentru cei care au plecat când nu au mai fost văzuți, pentru cei care au preferat adevărul, chiar dacă a durut mai tare decât o minciună frumoasă.
Scriu pentru cei care nu se potrivesc în forme, dar încap în povești.
Pentru cei care știu că apartenența adevărată nu vine din a te potrivi, ci din a fi acceptat așa cum ești.
Scriu pentru tine, cel care citești acum, și care poate îți recunoști bucăți din tine printre rândurile mele.